色即是空
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
光阴蹉跎亦往复，
芸芸万物陈复新。
何者为然何为误，
君当辗转求于心。
毋空忧惧毋希冀，
如潮水者起终落。
任彼激励任彼讥，
观此世唯眼漠漠。
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
诸色匆匆去复返，
万籁于双耳充斥。
孰能存念事万端，
并堪声尘迷耳识？
请君稍脱当局迷，
旁观少顷听吾诉。
待到万籁俱阒寂，
光阴蹉跎亦往复。
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
勿偏真理三寸尺:
冰冷天枰之准线。
光阴弹指稍纵逝，
瞬化欢愉之假面
自寂灭处生复还，
或一刹那忽为信；
唯有领者知其然，
芸芸万物陈复新。
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
君如幕前观戏者，
望穿此世界大千。
且赏四角于一折，
当察妆下真容颜，
纵使其或泣或号。
一旁默默观此舞，
于此艺君当知晓：
何者为然何为误。
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
过去未来虽二元，
两面终将归一页。
从根源处结果现，
孰能饱学自得解。
昨日明朝万千色，
今夕我曹已得尽。
但如镜花水月者，
君当辗转求于心。
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
万种殊途终同归，
凡居此世遵此律。
自此飞越千百岁，
十方大地娱且郁。
粉饰虽杂同幕演，
口舌虽众同准基。
往往此欺吾辈眼，
毋空忧惧毋希冀。
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
如见险恶毋存幸，
一桥飞架伟业现。
愚者或越君于径，
纵君项背遥领前。
君莫存忧虑在怀，
龃龉必致彼辈殁。
切不可从其朋侪，
如潮水者起终落。
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
塞壬海妖曲一段，
寰宇广布晶莹网；
如台上伶走马换，
其诱君入温柔乡。
君当远离车马喧
自令纷扰过耳际。
于野际自拓一阡，
任彼激励任彼讥。
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
若彼恼尔君自避，
若彼谤尔君自缄。
何将良言于彼给，
若君深知彼性偏。
言者任之言所欲，
行者任之行其陌。
莫使万物于怀絮，
观此世唯眼漠漠。
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
观此世唯眼漠漠，
任彼激励任彼讥。
如潮水者起终落，
毋空忧惧毋希冀。
君当辗转求于心，
何者为然何为误。
芸芸万物陈复新，
光阴蹉跎亦往复。
2014/1
